Întrebări frecvente
Ortodonția este acea ramură a stomatologiei care se ocupă de corectarea anomaliilor dentare și ale oaselor maxilare. Majoritatea pacienților se supun tratamentului ortodontic deoarece dinții lor nu stau drept, însă există pacienți care au nevoie de tratament și din alte cauze. De exemplu, nu pot mesteca suficient de bine alimentele, suferă de dureri și cracmente articulare, sforăie, etc. Este important de știut, că dinții erupți în poziție incorectă, nu numai că pot da un aspect inestetic, dar pot dăuna și celorlalte funcții ale aparatului dento-maxilar: se strică vorbirea și respirația, scade calitatea mestecării alimentelor, care pe termen lung induc apariția altor boli generale, dar pot conduce și la apariția afecțiunilor articulației temporo-mandibulare sau a cariilor dentare.
În mod ideal, toate aceste afecțiuni trebuie prevenite sau corectate încă din copilărie, deoarece oricât de incredibil s-ar părea, dinții erupți incorect, pot influența în mod negativ întreaga dezvoltare fizică, psihică și spirituală a copilului. În timp ce în copilărie există posibilitatea să influențăm creșterea oaselor (ceea ce în majoritatea cazurilor se întâmplă cu ajutorul aparatelor dentare mobile), odată cu închiderea creșterii și dezvoltării, acest lucru devine posibil într-o măsură mult mai redusă. Erupția dinților permanenți face necesară folosirea aparatelor fixe, care au un efect mai redus asupra creșterii osoase, dar poziționarea corectă a dinților în os se poate obține cu acest tip de aparat.
O caracteristică foarte importantă a aparatelor fixe este că acestea fac posibil tratamentul ortodontic chiar și la adulți, creând astfel numeroase oportunități de tratament și pentru pacienții mai în vârstă, cum ar fi: realizarea tratamentului ortodontic care nu a avut loc în copilărie sau realizarea tratamentelor preprotetice, adică crearea posibilității efectuării unor lucrări protetice mai estetice.
Părintele trebuie să fie atent la dezvoltarea dinților copilului și dacă observă ceva neobișnuit sau în neregulă, trebuie cerut opinia unui specialist chiar și în primii ani de copilărie.
Primul triaj ortodontic este recomandat la vârsta de 8-9 ani, când au erupt deja atât sus cât și jos cei 4 incisivi, respectiv primii molari permanenți (molarii de 6 ani). Dacă se detectează o anomalie osoasă, se poate începe tratamentul chiar la această vârstă, de obicei cu un aparat mobil sau un aparat fix parțial.
Dacă la această vârstă nu se observă nici o anomalie, ori dacă aceasta încă nu necesită tratament, următorul triaj trebuie să aibă loc la 11-12 ani, când toți dinții de lapte au căzut și dinții permanenți au erupt. Atunci se poate începe tratamentul cu aparat fix, care durează până la corectarea tuturor anomaliilor.
Ocluzia deschisă
Se observă un spațiu între arcade chiar și atunci când dinții sunt închiși, spațiu în care de obicei intră limba pacientului. Suptul degetelor, suzeta și așa numita deglutiție infantilă duc la apariția acestei anomalii.
Ocluzia încrucișată
În mod normal arcada superioară circumscrie arcada inferioară. În cazul ocluziei încrucișate pe o parte sau pe amândouă părți, arcada inferioară circumscrie pe cea superioară.
Ocluzie lingualizată
În zona laterală cele două arcade nu se întâlnesc, deoarece arcada superioară este mult mai lată decât cea inferioară.
Ocluzie inversă
În cazul ocluziei inverse la nivelul incisivilor sau la nivelul întregii arcade, arcada inferioară circumscrie cea superioară. Este vorba fie despre o anomalie moștenită ori cauzată de niște obiceiuri vicioase.
Dinți superiori înclinați în față
Dantura superioară depășește în mod semnificativ pe cea de jos, astfel dinții superiori sunt înclinați în față, iar arcada de jos rămâne în urmă în dezvoltare. Este o consecință tipică a suptului degetelor, a suzetei sau a respirației orale.
Ocluzie adâncă
Incisivii de sus acoperă în totalitate incisivii de jos, eventual incisivii de jos mușcă pe gingie pe palatul gurii. În unele cazuri incisivii de sus sunt înclinați în spate în mod caracteristic.
În principiu există două tipuri majore de aparate dentare: cele mobile și cele fixe. Fiecare are domeniile sale de indicație și nici unul nu poate înlocui pe celălalt.
Aparatul mobil se numește astfel, pentru că pacientul poate să-l îndepărteze din gură. În acest fel, atât aparatul cât și dinții pot fi curățați mai bine, însă depinde în întregime de pacient cât timp îl poartă. Evident, cu cât mai mult timp este aparatul în gura pacientului, cu atât mai eficient poate să-și facă efectul. De aceea, se recomandă purtarea aparatului mobil zilnic cel puțin 10-12 ore, deci nu numai noaptea!
Marele avantaj al aparatului fix este că pacientul nu poate să-l îndepărteze, astfel este în gură în mod permanent și își face efectul constant. Însă este mai incomod și curățarea lui durează mai mult și este mai dificil. Aparatul fix poate să fie făcut dintr-un aliaj metalic sau dintr-un material estetic (compozit, ceramică, safir etc.). Cel din urmă fiind mai puțin observabil se recomandă mai ales adulților. Aparatele metalice pot fi augmentate cu componente colorate, ceea ce la fac foarte atractive și populare în cadrul copiilor.
Acesta este una dintre cele mai frecvente întrebări într-un cabinet de ortodonție. Răspunsul este că durata tratamentului depinde de gravitatea și complexitatea anomaliei pe care o tratăm, dar nu în ultimul rând este mult influențată și de gradul de colaborare al pacientului. Există tratamente mai simple și mai complicate, care pot cuprinde chiar mai multe faze folosind diferite tipuri de aparate. În astfel de situații folosirea unui aparat mobil sau a unui aparat fix parțial, de regulă este urmată de purtarea unui aparat fix complet. În medie, tratamentul durează aproximativ 1.5-2 ani. Uneori însă, tratamentul se prelungește din cauza pacientului, când acesta nu poartă aparatul în mod regulat, respectiv nu are grijă de el, astfel aparatul se fracturează și necesită reparații frecvente.
Tratamentul ortodontic începe cu o consultație la cabinetul stomatologic, când medicul examinează pacientul, face niște fotografii de pe fața și gura pacientului, respectiv ia amprente despre dinții acestuia. Pentru stabilirea unui diagnostic corect și complet este nevoie neapărat de două radiografii (o radiografie panoramică și o teleradiografie de profil), iar depinzând de caz, eventual și de alte investigații paraclinice. Pe baza acestora se formează imaginea completă a anomaliei și se conturează planul de tratament.
Dacă pacientul este de acord și acceptă planul de tratament recomandat de medic, se poate începe tratamentul ortodontic, care poate dura mai multe luni sau chiar mai mulți ani, perioadă în care trebuie mers în mod regulat la controale. Aceste controale au loc o dată la 5-6 săptămâni, când medicul se uită la evoluția tratamentului și reglează aparatul. Între tratamente, respectarea recomandărilor medicului cu privire la purtarea și curățarea aparatului este extrem de importantă în scopul obținerii unui rezultat cât mai bun într-un timp cât mai scurt posibil.
Când medicul stabilește că anomalia a fost corectată în întregime, aparatul se poate îndepărta. De cele mai multe ori tratamentul activ este urmat de purtarea unui aparat de retenție. Pe arcada superioară acesta este de obicei un aparat mobil, care trebuie purtat doar noaptea, iar pe arcada inferioară constă dintr-o sârmă lipită pe suprafața interioară a dinților. Aparatele de retenție trebuie controlate doar o dată la 6 luni și este nevoie de ele pentru menținerea rezultatului obținut.
O altă întrebare frecventă este dacă este necesară îndepărtarea unor dinți în scop ortodontic. Extracția dentară nu face neapărat parte din tratamentul ortodontic. Multe anomalii însă pot fi corectate doar cu ajutorul acesteia. Îndepărtarea dinților este de obicei necesară atunci când mărimea dinților este mult mai mare, decât mărimea osului pe care avem la dispoziție. Datorită faptului că posibilitatea de a mări cantitatea osoasă este limitată, ca să putem coordona masa dentară cu cea osoasă, suntem nevoiți să facem modificări la nivelul dinților. De multe ori dinții îndepărtați sunt complet sănătoși, dar menținerea lor pe arcadă ar avea consecințe mult mai grave pe termen lung, decât sacrificarea lor. Nu în ultimul rând, este important de știut, că locul dinților îndepărtați în scop ortodontic se va închide în totalitate în cursul tratamentului, așadar pacientul nu va avea nevoie de lucrări protetice.
Sensibilitate de început
După colarea aparatului ortodontic, dinții pot fi sensibili câteva zile, maxim o săptămână. Sensibilitatea poate fi de intensitate variabilă și depinde foarte mult de individ. Uneori lipsește în totalitate, dar alte ori poate să fie chiar o durere mai puternică. Poată să apară în timpul meselor, deci a mestecării, dar chiar și spontan. Pentru ameliorare, în primul rând recomandăm alimentație moale, care nu necesită mestecare, dar dacă durerea pare insuportabilă, trebuie calmată cu analgezice obișnuite. Însă este de știut că durerea va dispare în câteva zile și fără medicație.
Alimentația
După ce trece sensibilitatea de început, se poate întoarce la alimentația normală, dar cu prudență! Să nu uităm, că purtăm un aparat colat, ale cărui elemente se pot desprinde de pe dinți la mișcări de încordare. Deci este interzis mușcatul în alimente dure (ex: mere, pere, porumb, piersici etc.), respectiv ronțăitul acestora (ex: pâine prăjită, coajă de pâine mai tare, nuci, migdale, arahide, pop corn etc.). Practic majoritatea alimentelor pot fi consumate cu grijă, tăiate în bucăți mici.
Elemente desprinse
Dacă cumva totuși se desprinde un element intermediar al aparatului colat (deci pe ambele laturi mai rămân elemente prinse), acesta doar se va aluneca de-a lungul arcului. Nu este necesar să intervenim de urgență, deoarece de obicei elementul care a devenit mobil nu este deranjant pentru pacient. Cu ocazia următoarei întâlniri, vom relipi bracketul desprins.
Dacă se desprinde elementul numit și tubușor de pe ultimul dinte/molar, acesta ori se va aluneca în spate de pe arc și va cădea, ori se va balansa împreună cu sârma. Acesta poate fi foarte neplăcut pentru pacient și necesită intervenția de urgență chiar și acasă. În cazul acesta trebuie tăiată sârma împreună cu elementul devenit mobil (instrumente potrivite pentru această manevră pot fi: unghieră, foarfecă mică, orice cleștișor care taie sârma și se găsește acasă etc.).
Trebuie știut însă, că dintele de pe care s-a desprins elementul, nu va mai fi mișcat de aparat și elementul desprins nu se mai poate relipi. Așadar, pe lângă împiedicarea tratamentului, accidentul va avea și consecințe materiale. Prin urmare, trebuie avut grijă ca astfel de accidente să fie evitate, cu atât mai mult cu cât cauza principală a acestora este neatenția în timpul mâncării.
Răni
Toate aparatele fixe au părți proeminente, care pot deranja mucoasa cavității bucale astfel încât pot apărea răni. În cazul acesta, pentru ameliorarea neplăcerii, trebuie folosită ceară ortodontică. Se rupe o bucățică mică din ruloul de ceară și se apasă pe acel element al aparatului care deranjează. Ceara va rămâne pe loc o vreme, iar dacă cade, trebuie înlocuită cu o bucată nouă până când rana se va vindeca. Pentru ajutarea vindecării se recomandă clătiri cu ceai de mușețel. După o vreme, mucoasa bucală se va obișnui cu prezența aparatului și nu vor mai apărea astfel de probleme.
În cazul în care aveți aparat și pe cerul gurii, acesta poate să își lase urma pe limbă, deoarece cu ocazia fiecărei deglutiții, limba se apasă de aparat ceea ce poate fi dureros. Pentru ameliorarea simptomelor iarăși, se recomandă clătirile cu ceai de mușețel.
Îngrijire
Unul dintre lucrurile cele mai importante în cazul purtării unui aparat dentar este igiena corectă. Periajul de dimineață și de seară este indispensabil, dar în mod normal pacientul ar trebui să se spele pe dinți după fiecare masă. Deoarece odată cu colarea aparatului fix dinții își pierd capacitatea de autocurățare, resturile de alimente prinse sub aparat pot fi îndepărtate doar cu ajutorul periuței dentare. Curățarea aparatului se face cu o periuță de dinți obișnuită, cu mișcări verticale, pe arcada de sus dinspre sus înspre jos, iar pe arcada de jos dinspre jos înspre sus, deci întotdeauna dinspre gingie spre suprafețele ocluzale/marginile incizale.
Odată cu terminarea acestei secvențe, se va intra cu periuța sub arc și dinspre sus și dinspre jos, respectiv se vor curăța și suprafețele rămase libere ale dinților. Periajul de seară trebuie să fie cel mai riguros. Fiecare seară, după periajul cu periuța obișnuită, igienizarea trebuie continuată cu periuța interdentară (fără pastă de dinți) curățând de jur împrejur fiecare element al aparatului pentru a îndepărta tot ce nu s-a putut curăța eventual cu cealaltă periuță.
Alte instrumente utile de igienizare care se recomandă purtătorilor de aparate dentare: dușul bucal, periuța electrică cu capete speciale pentru aparte ortodontice.
În cazul în care igienizarea nu este corectă, placa bacteriană se acumulează și stagnează mult timp în jurul elementelor aparatului. Această placă bacteriană (albă la culoare) începe să dizolve sărurile din materialul dentar, proces ce va rezulta în apariția unor pete albe în jurul elementelor aparatului după îndepărtarea acestora. Aceste pete reprezintă de fapt procese carioase incipiente, deci sunt leziuni permanente și sunt unele dintre efectele secundare cele mai neplăcute ale purtării aparatului ortodontic, care dăunează sănătății dinților și rezultatului estetic al tratamentului. Ele apar doar din cauza lipsei periajului corect, așadar pot fi evitate foarte ușor prin igiena potrivită.
CONTACTEAZĂ-NE
Contact Info
Adresa
Sfântu Gheorghe, str. Konsza Samu,nr. 22, 520009